Când instituțiile statului și clasa politică
deraiază de pe linia apărării intereselor naționale, factorul intern, ca
structură informală a conștiițelor patriotice , care veghează ca securitatea
existențială a natiunii să nu fie periclitată, intră în alertă. Suma motivelor
de alertă a atins pragul critic:
1. Nu suntem un popor liber și nu ne
manifestăm, prin instituţiile reprezentative, ca naţiune suverană.
Politică externă a României din ultimul sfert
de veac are drept constante râcâitul ușilor cancelariilor occidentale,
conformismul la interesele altora, absența proiectelor regionale de bună
vecinătate, imixtiunile brutale, repetate și nesancționate ale ambasadorilor
marilor puteri în chestiuni de stricte afaceri interne. Prin situarea ei
geografică, dimensiuni, populație și resurse, prin continuitatea locuirii
neîntrerupe a teritoriului ei de peste opt milenii, prin receptivitatea
oamenilor la cultură, prin vocații diplomatice de mare anvergură demostrate,
România are toate capacitățile virtuale de important lider regional. Dar cei pe
care i-am ales să ne exercite suveranitatea natională, în loc să vadă și să
înțeleagă ce se întâmplă foarte aproape de noi și care sunt problemele ce
reclamă aici rezolvări, ne-au legat la remorca intereselor altora prin pustietățile
deșerturilor din Afganistan, Irak, prin primul stat al Mafiei, Kosovo și aiurea
prin lume. Iată ce spune președintele ales al S.U.A. despre angajamentele
asumate de administrația care pleacă și la care suntem parte: „Uitaţi-vă puţin
la starea lumii de la ora actuală. E un o adevărat balamuc, asta ca să fiu
politicos. Noi nu am mai trăit niciodată o perioadă aşa de periculoasă.
Aşa-zişii specialişti din clasa conducătoare de la Washington sunt, cu
siguranţă, cei care ne aruncă pe noi în rahat. Şi atunci, de ce ar trebui să
continuăm să le dăm atenţie? Iată ce ştiu eu: Ceea ce facem noi, nu mai merge.
Când vedeţi că vă înfundaţi tot mai mult într-o groapă, încetaţi să mai
săpaţi”.
2. Suntem un popor de proletari.
Condiţia primară sine qua non a libertăţii
este proprietatea. Nu există libertate fără proprietate. România și cetățenii
români nu mai au în proprietate o parte însemnată din teritoriul național,
fiind atacate fundamente constituționale ale existenței național-statale. Noi
nu suntem liberi să decidem nici măcar preţul apei care ne este indispensabilă
vieţii, fiindcă deciziile asupra acestei resurse, cauză a viitoarelor războaie,
nu ne mai aparţin. Nu doar apa, dar şi aerul este gestionat la nivel global.
Dependenţa economică anulează capacitatea de decizie. Nu faci ceea ce doreşti
cu adevărat, ci ceea ce îţi poţi permite. La nivel de naţiune asta este o mare
dramă existenţială. Dar la nivel planetar, căci lucrurile în această direcţie
sunt scăpate de sunt controlul guvernelor ? Un guvern mondial încă nu există ,
există, însă, o periculoasă guvernare ocultă a lumii, de care trebuie să ne
temem, fiindcă necunoscutul este un permanent potenţial de ameninţare.
3. Suntem cetățenii unei țări asasinate
economic.
Mediul de afaceri românesc, care ar putea
genera o conştiinţă economică naţională, ca suport decizional suveran, este
permanent agresat de:
– legislaţie impredictibilă;
– suprataxare;
– constrângeri politice umilitoare;
– incompetenţa administraţiei suprapopulate și
hiperbirocratizate;
– sabotaje din partea reţelelor de afaceri
transnaţionale;
– presiunile inimaginabile ca proporţii şi
metode din partea instituţiilor şi funcţionarilor contaminaţi de corupţie;
– discriminarea în raport cu companiile
străine;
– serviciile publice privatizate exclusiv
pentru stoarcerea de profit pe seama suprafacturării și a a prăbușirii
infrastructurii acestor servicii;
– statul în stat al regiilor autonome le
statului, unele foarte bogate, printre marii datornici ai bugetului public, dar
nesecate surse ale finanțărilor politice ilegale și veniturilor clandestine ale
unor rețele transpartinice;
– incompetența, pasivitatea , chiar obstrucția
fățișă a misiunilor consulare chemate să promoveze interesele de afaceri … şi
enumerarea poate continua.
4. Suntem un popor într-o accentuată criză
demografică şi cu cea mai înaltă rată de emigrare după marile migraţii barbare
din primul mileniu.
Circa 3,5 milioane de români sunt navetiști
internaționali ori rezidenți de dată recentă în străinătate. Calculat pe
unitate de timp s-ar putea să devansăm multe dintre popoarele migratoare din
primul mileniu. Un număr comparabil de emigranți a generat cei cinci ani din
război din Siria. Paradoxul este că la o scădere a numărului populației cu cca.
3 milioane , independent de migrație, în listele electorale sunt cu 2,7
milioane de alegători mai mulți decât în cetățenii cu drept de vot (A se vedea
comunicatul Institutului Național de Statistică , din iunie a.c., comunicatul
Ministerului Educației la deschiderea anului școlar, care referă asupra
populației preuniversitare, și cel mai recent comunicat al Autorității
Electorale Permanante. A se compara dinamica populației votante din 1990 până
în 2016 cu dinamica demografică).
5. Suntem o națiune fără statul de drept
funcţional
Puterile statului nu sunt în serviciul
cetăţenilor. Ele au fost acaparate de clanuri transpartinice şi reţele
infracţionale transnaţionale controlate de centre de putere externe. Unii ca ne
guverneze, ceilalţi să ne desfiinţeze. Drepturile la sănătate, la educaţie, la
justiţie şi multe altele sunt doar litere moarte în Constituţie. Constituţia nu
este apărată, în primul rând prin neaplicare şi nerespectare!
6. Suntem un popor cu o clasă politică
incapabilă a servi interesului public şi care nu face casă comună cu interesul
naţional.
Fără excepţie, partidele nu cunosc nici măcar
conceptul interesului naţional şi sediul acestuia în Constituţia României. După
a noastră clasă politică interesul naţional ar fi să-i iubim pe americani şi
să-i urâm pe ruşi. Asta ar însemna să fim un neam semănător de vrajbă şi să
culegem roadele ei. Interesul naţional este să fim un popor liber, prosper, o
naţiune suverană, demnă, respectată, cu teritoriul intangibil, statul
indivizibil.
7. Suntem un popor cu elitele în agonie.
Elitele naţionale în care naţiunea îşi pune cu
îndreptăţire speranţele au fost dezbinate şi antagonizate. Pe de o parte, o
elită foarte vocală, dar esenţialmente distructivă şi foarte periculoasă,
fiindcă nu-şi poate reprima predispoziţia la perpetuă trădare. Pe de altă
parte,o elită mai modestă numeric, de foarte bună calitate, dar pusă la colţ,
redusă la tăcere şi permanent atacată şi cu accesul la comunicare controlat şi
scurtcircuitat.
8. Suntem o nație cu moralitatea civică
agresată, deturnată și grav amenințată în fundamentele ei creștine.
Îndatorirea civică de a nu lăsa nesancţionat
răul observat în actele, faptele şi gesturile puterii nu prea ne este cunoscută
şi la îndemână. Lumea în care trăim nu este rea din cauza oamenilor răi, ori
nepotriviţi locului în care i-am trimis să ne reprezinte, ci din cauza
toleranţei faţă de cei care fac răul, dovedesc incompetenţă, rea voinţă,
administrează fraudulos afacerile publice, ne propăvăduiesc religia demagogiei
politice, intră în politică săraci, cu datorii, ca peste un an-doi să-şi
trimită odraslele la studii în străinătate, la universităţi unde plătesc 75.000
-100.000 (euro sau dolari) de student. Sunt şi familii cu doi sau trei studenţi
întreţinuţi la studii dintr-un salariu de deputat sau senator. Imunitatea la
critică este o altă problemă, care ne arată că nesimţiţii odată cocoţaţi la
putere nu mai este chip să se dea plecaţi, decât dacă sunt doborâţi cu forţa
legii, ori alungaţi de vreo revoltă ameninţătoare .
9. Suntem o națiune cu percepția realităților
politice externe atrofiate.
In plină eră informațională suntem printre
popoarele cele mai strict izolate informațional. Suntem intoxicați letal cu o
suprainformare reziduală, inutilă existențial, dar importantă pentru a ne
destructura sistemul valorilor identitare și a ne ține departe de ce se petrece
cu adevărat în lume. Lumea în care trăim nu este numai rea, dar a şi luat-o rău
de tot la vale. Superputerea mondială nu cunoaşte , ori nu vrea să utilizeze
frâna. Să sperăm la altceva cu viitorul președine al acestei superputeri ? Cei
ameninţaţi de lipsa frânei ce să facă ? Sunt nevoiţi sâ pună sabotul pe şinele
celor care se cred locomotiva istoriei, că doar nu or să se lase călcaţi.
10. Suntem un popor cu securitatea națională
subminată
Cei trei preşedinţi posdecembrişti „…Escu”,
fiecare în felul său au fost discipoli, apoi mentori ai unui sistem de poliţie
politică prin care să-şi ţină adversarii, în primul rând cei personali, dar şi
cei politici cât mai departe de putere. Din această realitate a decurs un cumul
de consecinţe dăunătoare, care au împiedicat conceptualizarea domeniului
securităţii naţionale pe baze constituţionale, în consens şi cu doctrinele
postmoderniste ale securităţii, iar de reforma legislativă a activităţii
serviciilor de informaţii nici nu poate fi vorba. Actualul președinte nu a
demostrat în doi ani că ar fi capabil să-și țină cuvântul dat.
11. Suntem un popor cu partide fără ideologie
Partidele politice și parlamentele au devenit
instituții decadente, cu mii de ani în urma progreselor tehnologice. În plan
ideatic-politic, omenirea este prizoniera clasicilor Greciei Antice și a
instituțiilor Dreptului roman. Sistemul democratic bazat pe valorile ideologice
antice nu are capacitate de guvernare într-o lume supertehnologizată. Epoca
post-modernă are drept caracteristică dictatura companiilor IT, care au devenit
mai puternice decât guvernele. Dependența omenirii de rețeaua informatică globală
este o altă formă totalitarism, cu atât mai periculos, cu cât nu-i vedem decât
avantajele. Ideologia generată de rețeaua globală tinde reducerea la un numitor
comun a tuturor activităților umane – cunoștințele, o proprietate virtuală și
intangibilă, domeniu în care în România nu s-a întâmplat, încă, ceva notabil.
Inteligențele românești în materie sunt un bun de export. Contra războiul
nostru cibernetic nu pare a avea ca prioritate protecția mediului de afaceri,
ci controlul total al populației. Deocamdată nu au reușit să ne convingă de
contrariu.
Nota bene: Să reflectăm la cheltuielile imense
pentru informatizare, dar și la lipsa ori calitatea rezultatelor
(„Microsoftgate”).
12. Suntem un popor cu opțiunile politice
controlate de un sistem electoral militarizat
13. Suntem un popor guvernat prin minciună,
incompetență și servilism
14. Suntem un popor ale cărui guverne sunt în
incapacitate de a guverna în litera și spiritul Constituției, cercetând și
valorificând bunele practicii ale guvernării înaintașilor care au rămas în
istorie ca ctitori de țară. Nu-i mult de cercetat, că nu sunt prea multi, doar
vreo trei-patru în istoria statalității moderne la români.
15. Chiar suntem un popor care iubim trădarea,
tolerîndu-ne înalt trădătorii
„Dacă voi câștiga eu, vă pun totul la
dispoziție. Adică țara și toate reursele ei. Dacă va câștiga contracandidatul
meu, s-ar putea să aveți ceva probleme”. Cam aceștia au fost termenii în care
niște candidați la Președinția României și-au exprimat disponibilitatea la crima
de hiclenie. Unul la București, într-o ambasadă. Altul pe la ușile siloviki-lor
din Administrația Kremlinului. Am fost solicitat, de un gazetar vâlcean, să
propun un clasament al partidelor care au trădat interesele naționale.Toate
sunt vinovate. Unele comitente, altele prin pasivitatea complice. Dar, să fim
corecți, nu partidele in sine, nici cele chiar înființate la comenzi străine,
ci mercenarii politici, unii chiar profesioniști ai trădării, care pun mâna pe
conducerea partidelor pentru a le folosi în scopuri antinaționale . Nu au
existat și nu există, din păcate, formațiuni politice care să nu aibă figuri
marcante cu vulerabilități la trădare neobservate și rămase cumva
nevalorificate. Motiv pentru care, extrapolarea unui bine cunoscut Manifest, din
anul 1848, este cât se poate de actuală: „O stafie bântuie prin România. Stafia
antipatriotismului deșănțat și a trădării naționale. Nimeni nu se unește într-o
sfântă hăituială împotriva ei. Nici Prea Fericitul Patriarh, nici Laicul
Președinte, nici ministrii celor șapte poliții secrete. Dacă vorbești de
dragoste de Neam și credința datorată Patriei ești un retard comunist. Toți din
elita puterilor laice și religiioase mimează interesul național, dar nici unul
nu a făcut dovada cunoașterii acestui interes, adică faptul de a fi liberi și
prosperi într-o țară nimănui închinată, cu depline drepturi, de popor suveran,
asupra darurilor date de Dumnezeu pământului numit România. Români din toate
zările lumii, uniți-vă !”
Autor: General Br. (r) Aurel I. Rogojan
Măneşti
